SEMIOLOGIE RESPIRATORIE

Download
INVESTIGAłII PARACLINICE UTILE ÎN AFECłIUNILE RESPIRATORII
EXPLORARI IMAGISTICE - Radioscopia pulmonară - SCINTIGRAFIA - INVESTIGAłII ENDOSCOPICE - BIOPSIA - EXAMENUL CITOBACTERIOLOGIC - Examenul chimic al lichidului pleural - SPIROMETRIA -
INVESTIGAłII PARACLINICE.pdf
Documento Adobe Acrobat 598.7 KB

DUREREA TORACICĂ

Durerea tipică pentru afecŃiunile respiratorii este junghiul toracic. Acesta are următoarele caractere: debut brusc, intensitate mare, localizare submamelomară sau dorsală,se accentuează în inspir profund, tuse, strănut, produce imobilizare antalgică a hemitoracelui respectiv si respiraŃie superficială.


Apare în special în pneumonii si pleurezii.

În pneumotorax,durerea e descrisă ca ,,lovitură de pumnal”ce iradiază în umăr si abdomen, în embolia pulmonară este intensă, bruscă, însotită de dispnee, cianoză si tuse cu spută hemoptoică.


În traheobronsita acută durerea este percepută ca o arsură retrosternală. În cancerul bronhopulmonar durerea este progresivă si permanentă, apărând tardiv.

DISPNEEA

este respiraŃia dificilă percepută de bolnav ca lipsă de aer.

Tahipneea este accelerarea frecvenŃei respiratorii si apare în pleurezii abundente,pneumotorax, pneumonii, bronhopneumonii, TBC.


Bradipneea este scăderea frecvenŃei respiratorii sub 16 pe minut si se datorează obstrucŃiei căilor respiratorii.


Bradipneea inspiratorie e caracterizată prin inspir profund, rar, prelungit, dificil si apare în cazul obstrucŃiei căilor respiratorii superioare (laringe, trahee, bronhii principale) prin cancere, edem alergic sau inflamator, corpi străini. Se însoŃeste de ortopnee, tiraj (retracŃia spaŃiilor intercostale, supraclaviculare, suprasternale) si cornaj (zgomot caracteristic).


Bradipneea expiratorie e caracterizează prin expir prelungit, forŃat, activ si apare prin obstructia căilor aeriene inferioare în astm bronsic, emfizem pulmonar.


E asociată cu ortopneea si wheezingul (suier expirator).

Dispneea mixtă afectează expirul si inspirul si apare în afectiuni grave: pneumonii severe, bronhopneumonii, miliară TBC.



TUSEA este un act reflex sau voluntar ce realizează expulzarea rapidă si sonoră a aerului din plămâni, odată cu secreŃiile patologice sau corpii straini din căile respiratorii.


Poate fi uscată, neproductivă (fără expectoraŃie) sau umedă, productivă (cu expectoraŃie).


După caracterul său se descriu:

  • - tuse convulsivă în reprize scurte si rapide, însoŃită de cianoză, dispnee si vărsături.
  • - tusea lătrătoare apare în caz de edem laringian, obstrucŃie traheobronsică prin tumori sau compresiuni.
  • - tusea bitonală apare în paralizia corzilor vocale.


EXPECTORAłIA reprezintă eliminarea secreŃiilor căilor respiratorii prin tuse, având ca rezultat sputa.


În funcŃie de cantitate sputa poate fi:

- moderată 50- 100 ml in bronsite, astm bronsic, pneumonii.

- abundentă 100- 300 ml în bronsiectazii, TBC.

- vomica (peste 300 ml) apare in abcesul pulmonar si constă în evacuarea bruscă a unei cantităŃi mari de puroi după un acces de tuse.


Este însoŃită de dureri toracice violente, dispnee

severă, cianoză.


În funcŃie de aspect sputa este:

  • seroasă: rozie si aerată în edemul pulmonar sau clară ca apa în chistul hidatic;
  • mucoasă: incoloră si vâscoasă în traheobronsite, astm bronsic;
  • muco-purulentă: galben verzuie în bronsita cronică, TBC;
  • purulentă în abces pulmonar;
  • sero-muco-purulentă caracteristică bronsiectaziei se sedimentează în 4 straturi: spumos, seros, mucopurulent, purulent;
  • sangvinolentă sau hemoptoică: ruginie în pneumonia lobară, ,,jeleu de coacăze” în cancerul pulmonar, zeamă de prune” în gangrena pulmonară, neagră in infarctul pulmonar.